Reciclying life

Cand plapuma se micsoreaza

Trebui sa-mi recunosc ca nu ma cunosc. Sau ca ma cunosc prea bine.
Am un comportament ostil fata de mine insami. Imi vad viata din afara mea si incerc sa o sabotez...
Nu inteleg de ce fac asta.
Pana la urma de ce muncesc o munca ce nu  ma recompenseaza suficient, de ce ma privez de compania celor la care tin, de ce ma inconjur de oameni care ma exploateaza ....
Si de ce caut altceva!
Realizez ca mi-o fac cu mana mea si nu pricep de ce! Usor usor pierd abilitatea de a visa, de a imagina sau de a ma imagina intr-o situatie care sa ma dezmorteasca. Am senzatia ca devin de piatra si imi trebui socuri.
Din cand in cand simt cum matricea se dilueaza si dintr-o data vibratiile unei vieti cu insemnatate ma cuprind, dintr-o data ma cuprinde groaza - un rid aici, un fir alb dincolo si ma vad cum am trecut prin aceeasi oglinda altadata si simteam, vibram ...pe cand acum e cenusa.
Imi zicea sefu zilele trecute " Esti foarte argumentativa!" Eu: "crezi? as zice mai degraba pasionata" El : "atunci inseamna ca toate subiectele pe care la abordam impreuna te pasioneaza"
Simpatic dialog ....dar din nefericire sunt doar vorbe goale - chiar sunt batausa dar nu ma pasioneaza ...e mai mult o revolta fata de status quo. Cred ca ma revolt incontinuu la adresa mea si nu vreau sa recunosc asa ca ma descarc pe altii.
Acum vorbesc sincer de nesatisfaceri nedemne de o conversatie adulta dar raman ale mele. De eg m-am incurcat aiurea cu un alfa barbat doar pentru ca hormonii imi dictau ...si pentru ca m-am pierdut undeva in adolescenta cu responsabilitati asumate prea devreme. M-am indepartat la momentul potrivit , dar ivita ocazia din nou caut gratificare desi dovezi mi-au fost date. Si gratificarea nu mai vine si ma destabilizeaza - ma face sa ma simt trunchiata. Si destul de trist trunchiata fata de o versiune a mea cu doar saptamani in urma.
Ma ciobesc continuu in jumatati de experiente. Strang bucatile si nu stiu cum sa le lipesc la loc.

to pieces

Reusesc sa ma tin pe picioare cam 80% din timp, ma duc la lucru, ajung acas, fac mancare, vorbesc despre ziua mea, rad, ma bucur …apoi dorm. Asta reprezinta 80% din timpul meu…de obicei…
Apoi sunt momentele alea in care ma descompun. Momentele in care simt cum cineva ciobeste existenta mea….nu, nu e bine pus…Imi simt sufletul jupuit, pielita cu pielita smulsa pojghita subtire ce il tine in fiinta in restul timpului si dintr—o data imi vad trupul distrus. Unii specialisti spun ca e dorul de uterul mamei, de nenascut, de protejat…altii spun ca e dorul de Dumnezeu, de nefiinta, de spirit.
Nu stiu cui sa-i dau dreptate, nu stiu daca e o chestie de hormoni, de femeie sau de omenesc, dar simt cum imi pierd ratiunea. Incep sa merg si sa merg, sa fug de mine insami, imi obosec corpul cu pasi, ochii cu lumini si culori, urechile cu zgomot si nasul cu mirosuri. Nu pot atinge….e prea primal ….ma dezgusta asa ca ma feresc…si ma doare…totul….ma dor amintirile, ma doare prezentul, iar viitorul nu exita.
De ce, nu stiu!!!! N-am vazut niciodata viitorul …nu e acolo pentru mine si asteptarea asta ma sfarama…de ce mai sunt aici daca nu vad acel viitor….de ce nu vine odata catastofa aia sa ma lipseasca de dor….
Ma doare ca sunt nerecunoscatoare pentru ceea ce am. Nu ma pot scula din reverie…a cui e viata pe care o traiesc? Nu o simt ca fiind a mea, dar nu disting chipul celui care ar trebui s-o joace…

Nestemate

Asadar, cum era si previzibil de altfel, nu s-a incumetat nimeni sa posteze ceva. QED daca mai era nevoie pentru toate lucurile pe care ni le planificam/dorim in viata si nu ne ies, fir-ar sa fie! Dar nu despre asta vom vorbi in cele ce urmeaza. Deschid asadar un capitol inepuizabil unde va invit sa contribuiti: cel al perlelor, maximelor, minimelor, frazelor de neuitat intr-un cuvant al nestematelor. Pe masura ce ma voi lovi de ele le voi consemna. Iata-le pe cele mai recente:
- ...acest costum Al Caponian...
- How dare you eat bacon in front of your pig kid
- Senzualitatea Istanbulului este marcata de poeticitatea legaturii scriitorului cu orasul care l-a transformat
- Another Dorel in the wall

La inceput a fost cuvantul

Asa cum a reiesit pe inserat la o masa rotunda, exista o varietate de subiecte care ne pasioneaza, ne uimesc, ne lasa cu gura cascata de-a dreptul sau ne aduc pe culmile disperarii. Cum a fost un conses general ca ar fi un mare pacat ca acestea sa fie date uitarii va pun la dispozitie acest mijloc pentru posteritate. Dezlantuiti-va!

In cazul in care se gasesc mai multi autori doritori decat cei pe care i-am inclus din oficiu va rog respectuos sa ma contactati pentru a va pune la dispozitie mijloacele necesare exprimarii libere.

Si acum nu fiti timizi, aratati ce puteti!